“O, Unicitate, Esti nesfarsitul ocean involburat!

Mereu Tu esti cel pe care il vedem printre multele valuri. Desi ti-ai dat sute de nume, sute de mii de forme, orice ar fi numit – cerul, stelele, viata corpului – esti Tu, numai Tu!

Orice ar putea privi ochii nostri cand se indreapta cu o atentie intensa catre univers – cerul, bolta albastra, soarele, lumea de deasupra sau acest pamant si tarana lui – chiar daca am privi chipul lui Adam cu telescopul cunoasterii – esti Tu, numai Tu !

In zambile si busuioc, sau in scaieti;  in ragetul leului sau in vocea gingasa a privighetorii; in mugurele care daruie bucurie sau in mireasma trandafirului care inalta spiritul; in cea mai neinsufletita particula, in cel mai mic animal - esti Tu, doar Tu !

In toate simturile mele; in inima, minte si constiinta; cand sunt beat si fascinat de fiorul iubirii; si in suferinta clipelor in care sunt separat de Preaiubitul meu; in sufletul meu sovaielnic care arde de dor – esti Tu, doar Tu!

In imbratisarea mea, in care freamata frumusetea cu chip de luna; atunci cand intr-o clipa infinitul infloreste; cand privesc fermecat cerul cu nori ca de zapada;  in teama de maretie atunci cand sufletul meu este coplesit – nu este niciodata nimic altceva decat Tu, doar Tu!”

Ahmet Hilmi