Fuziunea cu obiectul meditatiei

Meditatia este o experienta interioara ce trebuie mai degraba experimentata decat descrisa in cuvinte. Patanjali o defineste ca fiind „un flux de gandire superioara orientat neintrerupt catre obiectul concentrarii". Este un fenomen care apare gradat atunci cand faza anterioara, dharana sau concentrarea, este perfect stapanita. Exista atunci o "interactiune" subtila intre obiectul concentrarii noastre si minte care se transpune apoi intr-o stare inefabila in care gandurile devin din ce in ce mai rafinate. Se manifesta in acel moment un nou tip de cunoastere, non-logica, care se aseamana foarte mult cu intuitia, incepem atunci sa „stim" anumite lucruri despre obiectul asupra caruia meditam, fara ca aceste lucruri sa fie deduse in vreun fel dintr-o suma de cunostinte anterioare.

Meditatia profunda conduce catre o stare si mai elevata, numita in traditia yoghina samadhi (extaz beatific). Subiectul care mediteaza fuzioneaza gradat cu obiectul meditatiei sale si apare astfel o stare inefabila in care simtim ca suntem doar constiinta omniprezenta, omnistienta. Daca notiunile de "eu" si "al meu", transpuse in asa numitul "ego", erau cele care il separau pe om de univers, in momentul disparitiei lor se manifesta acea "constiinta cosmica" de care vorbesc toti marii mistici si care este caracterizata de capacitatea extraordinara de A FI tot universul, atat cel fizic, concret cat si cel subtil, invizibil simturilor noastre.

Este foarte important si obiectul meditatiei noastre. Notiunea de obiect in yoga nu se refera doar la lucrurile fizice pe care le putem atinge, vedea, etc. ci se refera la tot ceea ce reprezinta „exteriorul" a ceea ce noi numim eu. Eu-l este subiectul, cel care percepe, iar tot restul este obiectul, ceea ce este perceput. Acest eu in expresia sa cea mai profunda este Atman, Sinele Suprem Divin, Inima spirituala. Sinele este centrul fiintei noastre in jurul caruia se manifesta toate celelalte structuri. Existenta in planul manifestarii implica insa o anumita ascundere a acestui centru, a Sinelui. Toate traditiile spirituale descriu acest fenomen, fie ca pe o "cadere", fie ca pe o "uitare". Astfel noi ajungem sa ne identificam cu corpul nostru, cu sentimentele noastre, cu situatiile in care ne aflam, cu functiile pe care le detinem, s.a.m.d.

Obiectul meditatiei noastre poate fi grosier sau subtil. Atunci cand ne concentram asupra a ceva care are o realitate tangibila, perceptibila direct prin simturile noastre, cum ar fi o floare foarte frumoasa, un peisaj mirific, o icoana, un simbol, etc. spunem ca obiectul meditatiei este „grosier". Atunci cand ne concentram asupra unor stari, idei, principii sau calitati cum ar fi iubirea, compasiunea, frumusetea, bunatatea, armonia, infinitul, eternitatea, etc. atunci obiectul meditatiei noas­tre este subtil.

Starea de vid mental favorizeaza meditatia

O alta modalitate de a intra intr-o stare meditativa este stoparea gandurilor.  Intr-o anumita masura putem incadra acest gen de meditatie in cele ale caror obiecte sunt subtile, in cazul de fata starea de vid. Asa cum am aratat mai devreme, fiecare gand consuma o anumita cantitate de energie mentala, si astfel, daca gandurile noastre sunt multe si haotice, ele ne vor conduce catre o stare de „epuizare" mentala. Caracteristica oamenilor de geniu a fost dintotdeauna capacitatea de a se focaliza exclusiv asupra ideii care ii preocupa, investind astfel o foarte mare cantitate, de energie intr-o singura directie. Rezultatele exceptionale ale acestor oameni sunt marturia acestei capacitati extraordinare. Este de asemenea necesara o anumita coerenta a gandurilor.

Nu trebuie sa confundam aceasta stare de vid mental cu o stare patologica. Aceasta oprire a gandurilor permite un control al ener­giei mentale care dupa aceea poate fi orientata in orice directie vom dori. Orientul indepartat, prin traditiile chineza si japone­za, este o marturie evidenta a intelepciunii la care se poate ajunge pe aceasta cale.

Este mai important sa meditam asupra starii de vid, de exemplu, 15 minute IN FIECARE ZI, decat sa meditam 3 ore o singura data pe saptamana.

Adevarata meditatie va aparea ca urmare a unei practici consecvente in care vom tine cont de toate elementele pe care le-am schitat in aceasta prezentare.

Ne vom alege un loc in casa, pe care este bine sa il mentinem neschimbat, unde ne vom aranja „spatiul" pentru meditatie. Este bine sa fie un loc curat, pe care il putem chiar decora intr-un mod cat mai armonios. Ne vom aseza pe o patura groasa intr-una din posturile de meditatie descrise, sau ne vom aseza pur si simplu pe un scaun, urmarind sa avem spatele drept. De acum putem incepe calatoria interioara catre profunzimile fiintei noastre, calatorie care incepe cu concentrare, trece prin meditatie si ajunge la acea stare de constiinta cosmica, samadhi, in care ne vom regasi adevarata noastra natura divina. Calatoria poate dura zile, luni, ani sau chiar o viata intreaga, insa trebuie sa fim perseverenti si sa mergem pana la capat. Unii se vor opri pe parcurs, cand vor atinge unele din scopurile propuse, altii isi vor pierde rabdarea, insa numai cei care vor avea rabdare si aspiratie vor ajunge pana la capat, in Inima Spirituala.