Asa cum paznicii opresc accesul unor oameni care ar vrea sa intre fara sa plateasca la un spectacol, la fel si vechile impregnari mentale de dusmanie, ura, impuritate, gelozie, teama etc. iau forme precise care reprezinta obstacole in meditatie si nu ne lasa sa trecem mai departe pana nu platim “pretul” necesar.

Cunoasterea diferitelor piedici care pot sa apara pe drumul transformarii noastre spirituale este indispensabila, caci numai asa vom sti cum sa le depasim mai usor.

Singurele obstacole reale in meditatie rezida in noi insine, nu vin din afara noastra. Pentru a le depasi, trebuie sa reusim sa ne stapanim mentalul. Pe de alta parte, obstacolele sunt inerente pe drumul spiritual si fiecare aspirant va trebui sa le faca fata in modul sau specific. De aceea nu exista metode foarte precise, ele tin mai degraba de contextul specific in care ne aflam si de capacitatea noastra de a sesiza obstacolul respectiv pentru ca apoi, cu perseverenta si rabdare, sa actionam pentru depasirea lui.

Vom enumera in continuare o serie de obstacole care apar in calea celui care mediteaza si moduri posibile de depasire a lor. Vom incepe mai intai cu obstacolele exterioare.

1. Vagabondajul inutil

In multi dintre cei care au o oarecare viata spirituala exista dorinta sa hoinareasca, fara sa stea locului o perioada mai lunga de timp. Ei sunt cei care trebuie sa iasa din casa in fiecare zi pentru ca altfel se “sufoca”. Ei doresc sa calatoreasca, sa vada tari noi, locuri noi, etc. Aceasta tendinta exprima de multe ori o stare de agitatie mentala sau o dorinta continua de ceva nou, iar excesul in aceasta directie conduce la slabiciune si oboseala.

Este bine ca pentru anumite perioade de timp, in cazul in care ne confruntam cu aceasta tendinta, sa urmarim sa ne limitam “plimbarile” la strictul necesar, de acasa la lucru si inapoi. Chiar si atunci cand ne deplasam pe strada in aceasta perioada este bine sa avem o atitudine interiorizata, focalizandu-ne atentia asupra respiratiei, spre exemplu. Putem sa inspiram cat facem trei pasi si sa expiram pe urmatorii patru, sau sa inventam orice alt gen de joc care sa ne mentina focalizati asupra propriei noastre fiinte. Este necesar totusi sa fim atenti si la drum pentru ca altfel riscam sa nu mai ajungem acasa... Ceea ce urmarim este doar sa diminuam agitatia mentala timp de o luna, de exemplu. Focalizarea asupra fiintei noastre si o mai mare interiorizare ne vor ajuta sa depasim aceasta tendinta.

Plimbarile in natura sunt necesare pentru a ne detasa de stresul vietii cotidiene si pentru a rezona din nou cu energiile benefice ale viului, insa ele nu trebuie sa devina “practica” noastra spirituala.

Cei care doresc cu adevarat sa faca “salturi” semnificative in practica meditatiei este bine ca, din cand in cand, sa se retraga din societate pentru una, doua saptamani, locuind intr-o cabana retrasa sau intr-o casa la tara, departe de marile aglomerari urbane. Pastrand regula “tacerii”, adica urmarind sa nu vorbeasca deloc sau doar strictul necesar, mancand moderat si cel mai bine o hrana lactovegetariana, ferindu-se de interactiunile cu oamenii, aspirantul va urmari sa mediteze pentru perioade mai lungi de timp. Aceste momente vor constitui stari model de constiinta, iar atunci cand el va reintra in agitatia marilor orase, isi va putea gasi mereu refugiul in starea de liniste interioara pe care a dobandit-o in singuratate.

2. Incetarea practicii meditatiei

La inceput, majoritatea celor care mediteaza fac aceasta cu entuziasm, sperand ca in scurt timp sa obtina anumite puteri paranormale sau capacitati mentale extraordinare. Dar cum, cel mai adesea, acestea nu apar imediat (sunt necesari ani sau chiar zeci de ani de practica consecventa pentru ca astfel de fenomene sa apara), acesti aspiranti se descurajeaza. Interesul dispare gradat si daca ei continua meditatia, o fac doar in virtutea inertiei.

Pe de alta parte, mentalul de multe ori se “plictiseste”. El vrea sa schimbe ceva, modul in care se mediteaza, ambianta, etc. Este o caracteristica occidentala aceea de a refuza practicile monotone si care se intind pe perioade mari de timp. In asemenea cazuri, aspirantul trebuie sa stie cum sa imblanzeasca mentalul, sa-l faca sa munceasca, lasandu-i totusi timp si pentru relaxare.

Este necesar sa ne impunem, in acest caz, un program de la care sa nu ne abatem, de exemplu, o jumatate de ora de meditatie in fiecare zi, program pe care sa il realizam pe perioada a sapte luni. Pentru a ne mentine viu entuziasmul este bine sa ne reamintim mereu de ce dorim sa realizam meditatia, ce putem obtine prin practica ei. Putem sa citim, de asemenea, despre vietile unor mari yoghini care au practicat intens si care au trecut prin diferite probe spirituale, aceasta pentru a ne mobiliza si a ne mentine viu entuziasmul.

Este chiar bine sa evitam in aceasta perioada discutiile cu oamenii sceptici, neincrezatori, care vor cu tot dinadinsul sa ne zdruncine increderea in faptul ca am putea reusi. Constanta si perseverenta sunt cei doi aliati care ne vor ajuta mereu in practica spirituala.

3. Atasamentul fata de corp

Atunci cand meditam trebuie sa ne detasam de gandurile referitoare la corpul fizic. Gandul ca nu purtam hainele potrivite, ca nu putem sa realizam postura lotusului sau ca nu stim ce vom manca la pranz sunt tot atatea piedici in meditatie. Trebuie sa cultivam o anumita stare de detasare fata de corpul fizic gandindu-ne la el ca la un vehicul, ca la un ajutor pretios, dar caruia nu trebuie sa ii acordam totusi o atentie excesiva. Asa cum atunci cand ne dam jos din automobil si intram in casa, nu ne mai preocupa deloc ce face acesta pana in momentul in care avem din nou nevoie de el, tot astfel, atunci cand ne adancim in meditatie trebuie sa renuntam la gandurile referitoare la corp. Va trebui totusi sa il ingrijim cu atentie, sa-l spalam, sa-i dam de mancare, dar fara a fi excesiv preocupati de aceasta.

4. Bolile

Bolile pot sa aiba diferite cauze determinate de o alimentatie incorecta, de gandurile negative, etc. Este necesar sa avem o stare de sanatate cat mai buna pentru a putea sa realizam meditatia. Pentru aceasta trebuie sa facem tot ceea ce este necesar pentru a o atinge. O hrana sanatoasa, bai de soare, tehnici posturale yoga, exercitii de respiratie, remedii naturiste, toate acestea ne pot ajuta sa ne recapatam si sa ne mentinem starea de sanatate. Corpul nostru este un aliat pretios pe calea evolutiei spirituale si de aceea va trebui sa avem o grija constanta pentru ca el sa nu sufere.

Asa cum norii acopera si ascund soarele, tot astfel si norul bolii ne poate perturba evolutia spirituala. Insa chiar si in acest caz este bine sa nu incetam practica meditatiei si a concentrarii. Acesti mici nori ai bolii vor disparea repede.

5. Discutiile in exces

Unele persoane cu o minte mai agera sau cele care au acumulat mai multe cunostinte au capatat obisnuinta sa se lanseze in discutii si controverse interminabile. Altii, obtinand anumite rezultate, convingandu-se ca meditatia este buna, pornesc intr-o cruciada neobosita de convertire a “necredinciosilor”, depunand un efort foarte mare in aceasta directie si uitand chiar uneori sa practice in continuare. Mintea ne poate ajuta sa avem un discernamant spiritual, ne poate ajuta foarte mult pe calea spirituala, dar devine un obstacol atunci cand o folosim in dispute inutile.

De asemenea, discutiile despre vreme, despre moda, despre telenovele sau o multime de alte subiecte marunte, nu fac altceva decat sa tulbure si sa oboseasca mentalul. Ati observat probabil ca sunt unii oameni care, desi lucreaza intr-un birou unde munca nu este fizic foarte obositoare, se intorc totusi de la lucru foarte obositi. Ei au vorbit aproape toata ziua, cu colegii, cu diferitii oameni cu care aveau sau nu treaba, etc.

Este bine, de aceea, sa urmarim chiar pentru anumite perioade de timp sa nu vorbim deloc sau sa urmarim sa spunem doar cuvintele strict necesare pentru a asigura o comunicare fireasca. A fi mereu atenti la ceea ce spunem ne va ajuta, pe de o parte, sa “economisim” foarte multa energie si, pe de alta parte, va face ca vorbirea noastra sa fie concisa, clara si la obiect.

6. Anturajul

Efectele unui anturaj inferior sunt de-a dreptul dezastruoase. Sunt cunoscute proverbele: “Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti” sau “Cine se aseamana, se aduna”. Anturajul mincinosilor, al hotilor, al egoistilor, clevetitorilor, barfitorilor, ateilor, etc. ar trebui constant evitat. De asemenea, vizionarea filmelor violente sau obscene, citirea cartilor proaste, ascultarea unei muzici nepotrivite etc. sunt tot atatea elemente care pot perturba practica meditatiei prin impregnarile pe care le creeaza. Cel putin la inceputul practicii spirituale, cand inca suntem foarte usor influentati de mediul exterior, este bine sa ne ferim de aceste perturbari.

Este necesar sa cautam compania oamenilor inteligenti si benefic orientati, a oamenilor intelepti, care au si ei aspiratii spirituale. O selectivitate mai mare in ceea ce priveste mediul exterior va avea o influenta benefica de necontestat asupra vietii noastre interioare si ne va ajuta astfel in ceea ce ne-am propus.

In anumite situatii, care nu pot fi totusi evitate, mediul nepotrivit, o ambianta nefavorabila pot fi prilejuri pentru a duce lupta spirituala cu o si mai mare vigoare, sesizand prin contrast pasii pe care i-am facut in drumul nostru. Asemenea situatii ne pot mari puterea de indurare si vointa, daca nu ne vom lasa in voia lor.

7. Tendinta de a critica si tendinta de a te crede perfect

a. Unii oameni au tendinta de a-i critica mereu pe ceilalti, de a le gasi cusururi si de a le arata ca gresesc. Aceasta tendinta este adeseori insotita de credinta in faptul ca ei sunt perfecti sau, oricum, foarte aproape de aceasta si ca datorita acestui fapt sunt indreptatiti sa dea tot timpul sfaturi.

De asemenea, acest criticism mai poate sa apara si din tendinta specifica personalitatilor mediocre, care au un usor complex de inferioritate, de a-i face pe toti ceilalti sa para la fel de mici si limitati ca si ei. Geniile au fost mereu in situatia de a fi judecate de fiinte mediocre care au incercat sa demonstreze ca “sunt si ei oameni ca si noi, cu greselile si pasiunile noastre omenesti”.

Problema in cazul criticismului vine mai ales din faptul ca el reprezinta o orientare constanta catre exterior. Fiind mereu atenti la ceilalti, vom uita sa ne mai concentram asupra propriilor noastre probleme, asupra propriilor noastre realizari, asupra propriei noastre fiinte. Cum ne vom putea gandi la Dumnezeu cand mintea noastra este orientata sa descopere defectele altora? Sunt multi cei care pierd timpul clevetind, barfind, flecarind, tesand intrigi. Ei uita ca timpul este pretios.

Daca insa venim in contact cu alte persoane, nu va trebui sa ignoram faptul ca au anumite defecte. Cu bun simt si multa compasiune le putem arata unde gresesc si cum pot sa se indrepte. Iar daca ei nu vor, deja nu mai este treaba noastra, ei trebuind sa-si urmeze destinul si sa-si invete lectiile de viata intr-un alt mod.

b. Cealalta tendinta periculoasa, aceea de a te crede perfect sau mai bun decat toti cei care te inconjoara, este de asemenea foarte periculoasa pentru aspirant. Autosuficienta, infumurarea, indaratnicia, prefacatoria, falsitatea in vorbire si in atitudine, criticismul sunt tot atatea caracteristici ale celor care se cred perfecti si inca nu sunt.

Astfel de oameni nu pot progresa spiritual pentru ca ei nu isi recunosc niciodata greselile. Ei fac tot posibilul sa se justifice, sa argumenteze mereu, uneori chiar mintind pentru a-si sustine afirmatiile. Este o cursa din care este foarte greu de iesit, pentru ca o greseala o va atrage pe alta, o minciuna o va acoperi pe alta, intr-o spirala descendenta care trebuie stopata cu fermitate.

Aspirantul autentic va trebui sa-si recunoasca intotdeauna erorile, slabiciunile, acceptand sa fie sfatuit si corectat, urmarind continuu sa se indrepte. Numai astfel va progresa rapid pe calea spirituala.

8. Alimentatia impura sau necontrolata

Exista o stransa legatura intre partea subtil-energetica a alimentelor si calitatea gandurilor. Atunci cand alimentele sunt impure, si gandurile devin asemenea lor, acest lucru fiind dovedit atat de psihologii occidentali, cat si de inteleptii tuturor timpurilor.

Carnea, drogurile, alcoolul, alimentele nesanatoase sau alterate ar trebui eliminate din alimentatia celui care vrea sa evolueze rapid in practica meditatiei. Hrana este bine sa fie simpla, placuta, usoara, sanatoasa, hranitoare. Zaharul, mancarurile prea condimentate, excitante, prea fierbinti ar trebui sa fie evitate.

Trebuie sa mancam moderat, fara a ne supraincarca stomacul. Regula de aur este: jumatate de stomac plin cu alimente solide, un sfert plin cu lichide si un sfert sa ramana gol.

O alimentatie corecta este o conditie de baza a starii de sanatate deoarece 90% din boli isi au originea intr-un regim alimentar incorect. Este necesar sa mancam numai atunci cand ne este foame si sa evitam sa mancam mult seara, inainte de a dormi. Stomacul suprasolicitat genereaza somnolenta, stare care este improprie meditatiei, pentru ca va conduce inevitabil la somn.

“Alimentele pure, care sporesc vitalitatea, energia, vigoarea, sanatatea, bucuria si veselia, care sunt savuroase, consistente si placute, sunt pretuite de oamenii puri. Oamenii agitati, cauta alimente fierbinti sau reci, condimentate, care provoaca framantare, iritare si conduc in final la mahnire si boala. Ceea ce este acrit, fara gust sau cu gust rau, putred si alterat, resturile de mancare, etc. aceasta este hrana pretuita de fiintele impure.” Bhagavad-Gita, XVIII - 8, 9,10

9. Lipsa de control

In general, lipsa de control este un obstacol nu numai in practica meditatiei, ci si in orice alta directie. Atunci cand vorbim in contextul meditatiei despre lipsa controlului ne referim la trei aspecte: lipsa de control a energiei, lipsa de control a vorbirii si lipsa de control a gandurilor.

Vom analiza acum fiecare aspect:

a. Lipsa de control a energiei

Aceasta se refera in special la energia sexuala. Acest potential urias al fiintei este cel mai adesea risipit prin angrenarea actului amoros in care intervine ejacularea la barbat sau descarcarea fluidelor specifice la femeie. In majoritatea cailor spirituale, cei care vor sa progreseze spiritual cat mai rapid, respecta abstinenta, adica neangrenarea actului amoros in nici un fel.

Energia acumulata astfel este dirijata in sens spiritual si permite un progres mult mai rapid. Exista insa posibilitatea sublimarii energiei sexuale. Aceasta posibilitate permite si angrenarea actului sexual, insa fara a mai permite ejacularea sau acea descarcare fluidica specifica. Astfel, energia care ar fi risipita in actul amoros este pastrata si orientata catre directiile in care noi vom dori. Exista numeroase tehnici si metode specifice pentru atingerea acestui scop. Ele sunt descrise pe larg in lucrari specifice, dintre care va putem recomanda „Cartea femeii” si „Cartea barbatului” aparute la Ed. Kamala.

Pierderea energiei, datorita unei lipse de control, mai poate surveni si prin realizarea unor gesturi inutile si adeseori inconstiente, cum ar fi leganatul picioarelor, batutul ritmului cu degetele, etc.

b. Lipsa de control a vorbirii

Vorbaria inutila si in exces, despre subiecte banale si lipsite de importanta, rostirea neadevarului sau a adevarului in momente nepotrivite sau cu scopul de a face rau, sunt tot atatea aspecte care caracterizeaza lipsa de control a vorbirii, defect care reduce foarte mult puterea spirituala.

Este bine sa urmarim sa vorbim putin, sa ne gandim inainte de a o face, sa fim concisi si la obiect, sa avem tact si sa abordam subiecte cat mai spirituale. Astfel, controlul vorbirii se va dovedi un ajutor in practica meditatiei, prin faptul ca ne va ajuta sa fim atenti la ceea ce gandim.

O practica foarte importanta in aceasta directie este pastrarea tacerii pentru anumite perioade de timp (in spiritualitatea indiana aceasta fiind numita Mauna). De exemplu, ne vom propune ca doua ore pe zi si in timpul meselor sa nu vorbim absolut deloc. Sau duminica, cand nu trebuie sa mergem la servici, sa urmarim ca 24 de ore sa nu rostim nici un cuvant. Vom observa ca atunci cand vom incepe din nou sa vorbim va exista tendinta fireasca sa rostim cuvinte putine, la care ne-am gandit inainte de a le spune efectiv. Aceasta practica ar trebui realizata in special de femei, care de multe ori supara sau se supara datorita vorbirii necontrolate.

c. Lipsa de control a gandurilor

Acesta este obstacolul principal in practica meditatiei. De acesta ne vom ocupa mai mult atunci cand vom prezenta anumite tehnici meditative si de concentrare.

10. Somnolenta si lenea

In meditatia yoghina exista trei mari dusmani: somnul, somnolenta si lenea.

a. Somnul aduce adeseori o schimbare in starea noastra interioara, schimbare incontrolabila, care de cele mai multe ori depinde de subconstientul nostru. Din aceasta perspectiva, somnul este o rupere in continuitatea constiintei, care face sa apara uitarea starilor elevate, superioare de constiinta. Este dificil sa nu dormi deloc, acest lucru conducand chiar la stari patologice, insa a dormi prea mult este o tendinta care trebuie evitata. Yoghinii avansati ajung sa doarma 2 – 3 ore pe noapte, iar unii chiar ajung sa nu mai doarma deloc. Nu este totusi recomandat sa faceti acest lucru impotriva a ceea ce simtiti. Daca va este somn si nu dormiti, veti ajunge ca toata ziua sa fiti somnorosi si asta este chiar mai rau.

Practica meditatiei pentru perioade mai lungi de timp va face ca in mod spontan sa fie nevoie de mai putine ore de somn. Viata stresanta a omului modern face ca acesta sa aiba nevoie de minimum 8 ore de somn, fiind multi cei care dorm chiar 10 ore. Prin relaxarea profunda, psihica si mentala pe care o aduce meditatia, va fi necesar un timp mult mai scurt pentru a ne odihni.

b. Somnolenta este o stare caracteristica multor oameni din ziua de azi. Atunci cand se aseaza sa mediteze, automat incep sa viseze, sa isi imagineze tot felul de lucruri, isi pierd ascutimea si luciditatea mintii si li se face somn.

Singurul mod in care putem sa intelegem care este diferenta dintre a fi cu adevarat treaz si a fi somnolent este prin contrast. De exemplu, atunci cand suntem captivati de o actiune pe care o facem, suntem foarte atenti la tot ceea ce este implicat in acea actiune, mintea este focalizata, alerta si treaza. Dar atunci cand ne aflam la servici, spre exemplu, realizand munca care deja dupa atatia ani ne plictiseste, in loc sa fim atenti la ceea ce facem, ne gandim la tot felul de lucruri, din viitor, din trecut sau pur si simplu imaginare. Cand mergem pe strada, cand suntem in troleibuz sau in metrou, si in numeroase alte situatii de viata suntem cu gandurile in alta parte, fiind atenti doar cat sa nu ne calce masina sau sa nu ne lovim de stalpi sau de trecatori. Este ca si cum am dormi cu ochii deschisi si acest lucru este specific starii de somnolenta.

c. Lenea sau indolenta este cel de al treilea dusman al practicantului spiritual. El nu mai are “chef” sa mai mediteze dupa o zi de servici. Mai bine mananca, se uita la televizor, face o plimbare sau trage un pui de somn. Lista de motive este inepuizabila. Dupa ce primul entuziasm a trecut, apare senzatia ca meditatia este o “munca” spirituala pe care trebuie sa o faca pentru a obtine ceea ce si-a propus. Fara perseverenta, entuziasm constant si “harnicie” spirituala este totusi dificil sa se atinga stadiile mai profunde in practica meditatiei.

11.Alte obstacole

a. Lipsa unui indrumator competent

Meditatia poate fi comparata cu ascensiunea unui munte. Poti sa faci drumetii, de unul singur, fara sa fie nevoie sa te ghideze cineva. Dar daca vrei sa ajungi in varful muntelui, daca vrei sa ascensionezi repede si fara pericole pana pe culme, trebuie sa gasesti pe cineva care stie drumul, care cunoaste toate capcanele acestuia si stie cum sa le evite. La fel si in cazul meditatiei.

Putem sa avem stari frumoase, putem sa eliminam anumite tendinte mentale negative, putem sa ne amplificam anumite calitati. Dar daca vrem sa atingem culmile meditatiei, daca vrem sa atingem acea comuniune cu Dumnezeu pe care ea o permite, daca vrem sa mergem pana la capat, atunci trebuie sa avem un ghid spiritual care sa ne indrume pas cu pas pe cararea spirituala.

b. Nerespectarea codului moral si etic

Regulile codului moral si etic (numite Yama si Niyama in yoga) sunt regulile fundamentale pe care orice aspirant la spiritualitate trebuie sa le respecte. A nu fi violent, a spune adevarul, a nu fura, a nu acumula lucruri inutile, a fi continent sunt cele cinci Yama. Ardoarea spirituala, puritatea mintii si a trupului, starea de continua multumire fata de ceea ce viata ne ofera, studiul textelor sacre si iubirea de Dumnezeu sunt cele cinci Nyama. Nerespectarea acestor reguli conduce fiinta umana la decadere spirituala, falsitate si ruina sufleteasca.

Sebastian Teodor